- fiecare pentru sine
- every man for himself.
Română-Engleză dicționar expresii. 2013.
Română-Engleză dicționar expresii. 2013.
individual — INDIVIDUÁL, Ă, individuali, e, adj. 1. Care este propriu unui individ; personal, specific. ♦ Care priveşte sau aparţine unui singur exemplar dintr o categorie de lucruri sau de fiinţe. 2. Care este executat de individ. Muncă individuală. ♦… … Dicționar Român
parte — PÁRTE, părţi, s.f. I. 1. Ceea ce se desprinde dintr un tot, dintr un ansamblu, dintr un grup etc., în raport cu întregul; fragment, bucată, porţiune. ♢ În parte = a) loc. adv. în oarecare măsură, parţial; b) loc. adj. şi adv. separat, deosebit,… … Dicționar Român
barbă — BÁRBĂ, bărbi, s.f. 1. Păr care creşte la bărbaţi pe bărbie şi pe obraji. ♢ loc. adv. În barbă = pe ascuns, numai pentru sine. ♢ expr. (fam.) A se trage de barbă (cu cineva) = a fi foarte intim cu cineva, a se bate pe burtă (cu cineva). (arg.) A… … Dicționar Român
şină — ŞÍNĂ, şine, s.f. 1. Fiecare dintre barele de oţel laminate după un anumit profil şi folosite drept cale de rulare pentru un vehicul cu roţi (tren, tramvai) sau de ghidare pentru anumite piese mobile dintr o instalaţie tehnică. ♦ p. ext. Cale… … Dicționar Român
care — CÁRE pron. interog. rel. I. (Pronume relativ; are rol de conjuncţie, ca element de legătură între propoziţia regentă unde se află numele căruia îi ţine locul şi propoziţia subordonată). 1. (Introduce propoziţii atributive) Cartea pe care trebuia… … Dicționar Român
purtăreţ — PURTĂRÉŢ, EÁŢĂ, purtăreţi, e, adj. (Despre îmbrăcăminte, încălţăminte) Care ţine la purtare, care este pentru fiecare zi; care nu se rupe uşor; durabil, purtabil. ♦ (înv.; despre cărţi) De dimensiuni reduse, uşor de transportat, de purtat cu sine … Dicționar Român
purta — PURTÁ, port, vb. I. 1. tranz. A lua, a ridica, a ţine pe cineva sau ceva în mână, în braţe etc. pentru a l transporta în altă parte; a duce. ♢ expr. A purta pe cineva pe palme = a arăta cuiva o grijă deosebită, a răsfăţa pe cineva. A purta (pe… … Dicționar Român
cine — CÍNE pron. 1. (Interogativ; ţine locul unui substantiv care denumeşte o persoană sau un animal ori al unui pronume, aşteptat ca răspuns la întrebare) Cine a venit? ♢ expr. Cine (mai) ştie? = nu ştiu, nu cunosc problema. ♦ Ce fel (de om). Tu nu… … Dicționar Român
linie — LÍNIE, linii, s.f. 1. Trăsătură simplă şi continuă (de forma unui fir) făcută pe o suprafaţă cu tocul, cu creta, cu creionul etc. ♦ (mat.) Traiectorie descrisă de un punct material într o mişcare continuă sau de intersecţia a două suprafeţe. 2.… … Dicționar Român
bob — BOB2, boburi, s.n. Sanie cu un rând suplimentar de tălpici în faţă, care, dirijate (cu ajutorul unui volan sau în alt mod), servesc la cotit. ♦ Sportul practicat cu acest fel de sanie; bobslei. – Din engl., fr. bob[sleigh]. Trimis de valeriu,… … Dicționar Român
semn — SEMN, semne, s.n. 1. Tot ceea ce arată, ceea ce indică ceva. ♢ loc. adv. Pe semne = după cât se pare, după cât se vede; probabil. ♦ Manifestare exterioară a unui fenomen care permite să se presupună sau să se precizeze natura lui. ♢ expr. (În… … Dicționar Român